Chicago, oraşul lui Al Capone. Un italian născut în Brooklyn, New York, USA. Gangster celebru, membru al organizaţiei criminale Chicago Outfit, prin anii ‘20. Băiat la locul lui şi fără să ştie ce se întâmplase cu 40-50 ani înainte de a apărea el pe lume, Rashard Griffith a văzut lumina zilei, pe 8 octombrie 1974, tot în metropola făcută vestită în lume de către „macaronarul” cu apucături condamnabile. Familia lui Rashard nu era una bogată, dar tot şi-a permis să-şi dea băiatul să facă sport, lupte pentru început, dar şi, în paralel, să-l înscrie la... balet. „M-au ajutat mult orele de balet la mobilitate” - recunoaşte şi astăzi „Griff”. Cu baschetul, ramura care i-a marcat viaţa şi i-a asigurat un viitor lipsit de griji, din punct de vedere material, s-a întâlnit mai târziu, în ceea ce s-ar numi echivalentul şcolii generale din România. A fost dragoste la prima vedere! De ce baschet? „Am crescut mult în înălţime, aşa că a venit de la sine” - mărturiseşte, franc, Rashard Griffith.
La liceu, în Wisconsin, longilinul sportiv şi-a pus amprenta, devenită deja inconfundabilă şi pentru noi, românii, pe prima calificare a echipei de baschet, la turneul final al NCAA (antecamera NBA, pentru destui tineri jucători). Era, pe atunci, un veritabil recordmen - la recuperări, capace şi, mai ales, puncte marcate într-un meci. Culmea, chiar dacă a evolut doar vreme de trei ani în echipa liceenilor din Wisconsin, după părăsirea acesteia, tricoul său a fost retras! După modelul marilor vedete mondiale! Mai mult, ca o recunoaştere a tot ceea ce a însemnat el pentru acel liceu şi oraş, Rashard Griffith ţine coperta unei enciclopedii a celor mai buni jucători de baschet ai acestuia, foste vedete din anii de şcoală! Amuzant este că, aflat în Italia, la un turneu de pregătire, cu formaţia de baschet a liceului din Wisconsin, fostul lui antrenor i-a zărit, într-un magazin, fotografia pe coperta unei reviste locale, echipat în tricoul celebrei trupe a lui Kinder Bologna. Mândru, yankeul i-a spus vânzătorului: „A fost elevul meu”. Imediat, italianul le-a oferit profesorului american şi jucătorilor săi posibilitatea de a-şi procura gratuit orice îşi doreau din magazinul lui!
În vară, Griffith va face, de altfel, o vizită în Wisconsin, cu prilejul unei festivităţi emoţionante, cei care au calificat echipa liceului, pentru prima oară, la turneul final al NCAA fiind invitaţi să fie premiaţi împreună cu actualii elevi - autorii celei de-a doua perfomanţe similare, după mai mulţi ani, din istoria şcolii! Rashard este atât de popular acolo, şi acum, încât mai beneficiază de gratuităţi la sala de forţă, bazin, restaurant şi altele.

Din NBA în Europa
Experienţa lui Rashard Griffith în NBA nu a fost una care să-l bucure. Draftat de Milwaukee Bucks, în 1995, la vârsta de 21 de ani, de pe poziţia a 38-a, “Griff” s-a văzut lăsat să plece în Europa. Au urmat însă aproape 10 ani frumoşi, cu realizări dintre cele mai mari. Dar începutul nu a fost deloc unul simplu. Venind din Statele Unite cu obiceiul de a juca un anumit gen de baschet (făcea des “paşi”), Griffith i-a exasperat pe turcii de la Tofaş SK Bursa, făcând “un tur de campionat catastrofal” - după cum el însuşi este de acord! A fost nevoie să i se pună un antrenor personal, iar strategia aceasta a dat rezultate, în retur fiind un cu totul alt baschetbalist, bifând medii excelente de puncte, recuperări şi capace. Pe cale de consecinţă, “Little Shaq” a devenit cel mai tânăr MVP din istoria campionatului din Turcia. Ţara Semilunei a fost rampa de lansare a lui Griffith pentru puternicele campionate din Israel, Italia şi Spania. Acolo unde, de fapt, a şi cunoscut consacrarea.
La aproape 25 de ani, Rashard a renunţat definitiv la “visul NBA”, chiar dacă Milwaukee Bucks i-a făcut o ofertă de 1 milion de dolari/an! Era atunci la Maccabi Tel Aviv şi a preferat să rămână pe loc, deşi mai cochetaseră cu el şi cei de la Orlando Magic! Astfel, nu a mai jucat nici măcar un minut în celebra competiţie! De ce a procedat aşa şi nu altfel? „Deşi mulţi prieteni de-ai mei au ajuns să joace în NBA, la câţiva ani după ce eu am plecat în Europa, am optat să continui aici, fiindcă eram deja cunoscut şi câştigam oricum mai mult decât acasă” - îşi motivează decizia de atunci, una mai puţin de înţeles, poate, pentru baschetbaliştii europeni, care trăiesc în gând măcar cu o prezenţă în NBA!

Nu mai pleacă din România!
Cel mai bun străin din anul 2009 al Campionatului Naţional de baschet masculin, americanul Rashard Griffith, s-a decis să rămână definitiv în România, chiar dacă mai doreşte să evolueze pentru CSU Asesoft Ploieşti doar încă un singur an competiţional. Cine l-a convins să devină… român de-al nostru? Soarta a făcut ca Rashard să călătorească spre Belgia, în urmă cu câţiva ani, la bordul unui avion al companiei Tarom. Stewardesă-şefă era o fostă jucătoare de baschet de la Olimpia Bucureşti, Corina Prodan, cea căreia apropiaţii îi spun Cora. Bucureşteancă şi ea, ca şi antrenoarea secundă a echipei CSU Asesoft, Andreea Căruţaşu, Cora a jucat, pentru puţină vreme, împreună cu soţia celui mai bun baschetbalist român din prima divizie, în 2009: Virgil Căruţaşu.
După şase luni de la acea întâlnire, întâmplătoare, Rashard şi Cora s-au revăzut şi - cum se zice pe la noi - s-au cunsocut mai bine, s-au plăcut şi au rămas împreună. Şi-au construit o casă la Snagov, care este aproape gata de a fi predată la cheie. Aşa că, s-a rezolvat şi problema spaţiului locativ. În prezent, ei locuiesc într-o vilă de modă veche, dar cu un farmec aparte, închiriată de club într-o zonă din vecinătatea centrului Ploieştiului.
Care a fost şansa lui Sebastian Ghiţă, finanţatorul mutiplei campioane a baschetului masculin autohton, şi a lui Alexandru Iacobescu, preşedintele executiv al acesteia, de a putea transfera un aşa mare jucător la echipa lor? În primul rând, fiindcă, în sezonul 2007-2008, CSU Asesoft urma să joace în ULEB Cup, a doua competiţie inter-cluburi ca valoare din Europa, după Euroligă. Aceasta din urmă era întrecerea căreia Rashard Griffith îi ducea dorul. A fost, de fapt, argumentul decisiv pentru venirea lui la Ploieşti, deşi campionatul din ţara noastră nu se bucura deloc de expunerea celor în care „Big Boy” era obişnuit să joace. Apoi, i-au plăcut... pieptul de pui şi, mai ales, papanaşii! Mai putea, oare, să refuze oferta lui Ghiţă şi a lui Iacobescu? Nu, mai ales că şi clubul său de atunci, Pinar Kariyaka Izmir, avea probleme financiare. Aşa că, după o vizită în SUA, pentru a le revedea pe fetiţele sale din prima căsătorie, Pea (acum în vârstă de 14 ani) şi Lyric (6 ani), Rashard a venit la CSU Asesoft şi şi-a pus, generos, în slujba echipei valoarea sa incontestabilă. Şi încă o mai face şi acum, după 30 de luni la un nivel calitativ ridicat. Iubitorii de baschet din Ploieşti, ca şi conducătorii clubului său actual, speră s-o mai facă şi mai târziu, în calitate de nepreţuit colaborator pe partea tehnică!